Există anumite lucruri în viaţă care depind de personalitatea omului. Însă există şi multe lucruri care ţi se oferă de cum ai tras prima gură de aer

pământesc. Sunt circumstanţe care nu pot fi modificate, în schimb, trebuie primite cu plăcere şi acceptate ca ceva firesc. Sunt anumite persone în mediul cărora te naşti, în mediul cărora creşti. Una din aceste persoane o regăsesc de nenumărate ori în mine, dar, tot mai puţin îmi dau seama de asta.

Un om sever. Exigent faţă de alţii, mai puţin faţă de sine. Încăpăţânat. Acceptă doar propria viziune, doar propria părere şi crede că tot ce face e corect, chiar dacă în unele cazuri, nici pe departe nu e astfel. O persoană egoistă, cu o tenacitate de invidiat. Închisă când e vorba de sentimente, cu toate astea, nicidecum retrasă. Un bărbart care place femeilor. Poate nu extraordinar de frumos, însă carismatic. Cochet şi chiar fustangiu. Infidel, dar, care cere fidelitate. Amator de petreceri şi îi place să fie în vizor. Se dedică

întru totul activităţii în care se implică. Parţial idealist, cu principii bine definite şi pe care nimeni nu ar fi capabil să le perturbeze.

Într-o zi i-am cerut ajutorul. Era un conflict copilăresc şi eu speram să mi-l rezolve în doi timpi şi trei mişcări. Dar, n-a fost să fie aşa. M-a ascultat atent şi mi-a zis ,,Te vei descurca singură. Nimeni nu va lupta pentru tine mai bine

decât ai face-o tu!”. De atunci, lupt pentru mine, pentru idealurile mele, pentru ceea ce iubesc să fac. Poate de asta n-am mai apelat la ajutorul lui. În timpul petrecut împreună vorbeam foarte puţin şi nu vorbeam deloc despre ceea ce simţeam. Am auzit întâmplător una din discuţiile cu una din iubitele sale despre copii. Îi zicea că încrederea trebuie mereu pusă pe balanţă, iar dragostea nu se spune şi nici nu se arată, ea doar se simte. Şi femeile îl acceptau aşa cu de

fecte, cu lacune, pentru că îl iubeau şi i-o arătau în fapte, mai puţin în vorbe.

Acum acest om este împreună cu femeia de care a fost într-adevăr îndrăgostit. Şi deşi se află înt-o altă lume nu pot să vorbesc despre el la trecut, pentru că este prezent în mine, pentru că sunt o parte din el…

]]> http://mediaprodus.wordpress.com/2008/12/18/suflet-pierdut%e2%80%a6/feed/ 0 mediaprodus copac http://mediaprodus.wordpress.com/2008/11/08/in-beciul-de-la-milestii-mici/ http://mediaprodus.wordpress.com/2008/11/08/in-beciul-de-la-milestii-mici/#comments Sat, 08 Nov 2008 11:59:14 +0000 Media Produs http://mediaprodus.wordpress.com/?p=163 ]]> Dimineaţa pe răcoare…

Într-o curte boierească…

Într-o sală regală…

sau într-un beci…

cu păhărelul plin, desigur!

care rămâne plin!!!

la Mileştii Mici în colecţie…

Merită să vezi detalii!

Sunt locuri în Moldova care te frapează…

P.S. Încearcă, ai să te convingi!

            Încercaţi să traversaţi strada la o trecere de pietoni fără a vă asigura din start că din ambele direcţii nu se apropie nici o maşină. De fapt, eu nu aş risca. Deşi e trecere de pietoni, se pare că prioritate au oricum şoferii. Să nu omitem din vizor, însă cultura pietonilor. Pietoni care au acelaşi ritm alert şi accelerat de viaţă ca şoferii. Poate de asta uneori merg pe traseu nu pe trotuar, poate de asta traversează când traficul e aglomerat, în speranţa că vor reuşi.

            Am menţionat şoferii, pietonii, nu pot trece cu vederea situaţia drumurilor noastre toate. La acest capitol cred am putea discuta la infinit. Dacă pentru mine cel mai dureros este că distrug încălţămintea pe aceste drumuri, atunci pentru şoferul care abia a achiziţionat o maşină nouă, drumurile noastre sunt un adevărat dezastru. Voi omite detalii privind stradelele sau străzile din anumite regiuni ale Cimişliei. Cu siguranţă fiecare ar putea da exemple. Cea mai reprezentativă porţiune de drum se află chiar în inima urbană. Să ne deplasăm imaginar câteva sute de metri în faţa bustului lui Ştefan cel Mare. Încet, încet. Exact, am ajuns. Alaturi de curtea Liceului teoretic ,,Ion Creangă”, la intrarea în piaţă şi în faţa mai multor centre comerciale. De foarte mult timp situaţia acestei porţiuni de drum e deplorabilă. Oare cât se va păstra intactă această situaţie?  Când timpul e favorabil se mai acceptă, dar atunci când plouă, ninge, discursul şoferilor care trec pe aici s-ar putea rezuma doar la cuvinte necenzurate.

            Trag pe dreapta şi parchez maşina numită Semnal de Alarmă. O las fără supraveghere, ştiu că nimeni nu se va atinge curând de ea. Păstrez doar speranţa, căci cum zicea cineva ,,N-ar fi rău să fie bine!”.

Pasul mi-e grăbit, căci sunt extrem de obosită. La un moment dat îmi dau seama că s-a înnoptat de-a binelea, deoarece nu mai văd pe unde calc. Simultan realizez că oraşul nostru ,,european” – între ghilimele firesc lucru, este doar parţial iluminat.Audio cu Iluminare şi Mizerie

Hm, mi-am amintit acum de sărbătorile naţionale. Probabil doar în aceste zile cu siguranţă pe străzile Cimişliei luminează felinarele. Cred că anume din acest considerent, dar şi pentru că se face cât de cât ordine respect aceste sărbători.

Poate uneori e atmosferă veselă, se organizează concerte pe piaţă. Avem oaspeţi din ţările vecine şi avem suficiente motive să nu observăm carenţele din societatea în care trăim. Pe de altă parte cum să observăm, dacă noi înşine nu realizăm ce facem? Dacă ne-am privi dintr-o parte am vedea cu siguranţă comportamentul necivilizat de care dăm dovadă. Câtă mizerie se adună după o sărbătoare din astea de milioane? Cred şi imaginea dezordinii create e la fel de milioane. Or, nu e curat unde se face întruna menaj, ci acolo unde se păstrează. Ce se face prin centru la finele unui concert? Nu pot spune că ne deosebim foarte mult de cei care participă la concertele din centrul capitalei, unde sunt adunate grămezi zdravene de gunoi.

Ei şi dacă eu nu aş arunca pachetul de la pesmeţi ar fi mai curat? Mi-ar putea reproşa cineva. Cam aşa gândeşte fiecare din cel care nu vede urna de gunoi din prima? Sau poate trebuie impusă vreo sancţiune pentru comportament incult în public? Dar, poate cauza acestui comporatment este lipsa educaţiei adecvate, sau lipsa celor şapte ani de-acasă? Mi-e frică să cred că aşa este, deşi, se ştie că mediul are şi el o influenţă majoră asupra reacţiilor individului uman. Poate să iniţiem o campanie anti-aruncat mizerie în stradă?

Nuştiu de ce asociez iluminarea străzilor despre care vorbeam la început şi păstrarea curăţeniei în locurile publice. Poate deoarece ambele probleme sunt extrem de vizibile în timpul sărbătorilor? Ce-ar fi dacă am avea străzi iluminate în permanenţă şi nu am arunca chestii trestii unde ne pică? Nu credeţi că ar fi un pas spre civilzarea oraşului nostru?

Fiecare grupă a înaintat câte o candidatură în prealabil. Astfel, cel care a fost propus de mai multe grupe a fost şi cel care a fost votat de majoritatea celor prezenţi la adunare.

Numele lui este Maxim Pulbere, este student al anului doi, la specialitatea jurnalism, grupa J72L. Toate propunerile, sugestiile sau întrebările care ai dori să fie discutate la nivel universitar i le poţi adresa cu îndrazneală.

Pentru a face cunoştinţă cu el, am realizat un interviu.

- Care sunt primele 3 probleme ale facultăţii noastre pe care ai dori să se discute în şedinţa Senatului?

- A. Incompenenţa unor tineri profesori.

B. Includerea în Curriculum a unor domenii depăşite temporal şi care nu corespund realităţii şi practicii jurnalistice.

C. Examenul de admitere este ineficient, deoarece sunt selectaţi şi studenţi care nu posedă abilităţi, cel puţin de elaborare a unui text coerent.

-   Dacă ar fi în competenţa ta, ce ai aduce nou în cadrul facultăţii?

-   Ar fi ideal dacă facultatea ar fi dotată cu tehnică performantă (care trebuie menţinută într-o stare optimă de funcţionare) şi de care s-ar folosi sistematic studenţii. Altceva ar fi posibilitatea de a alege dintr-un spectru larg de cursuri tangenţiale specialităţii din alte sfere. Elaborarea orarului astfel încât orele opţionale să nu coincidă cu cele de bază.

- De ce ai ales să vii la jurnalism?

- Pentru că din toate facultăţile unde sunt multe fete, asta mi s-a părut cea mai atractivă.

- Ce activităţi extrauniversitare ai?

- Corespondent voluntar la publicaţia ,,Săptămâna”. Mai am câteva idei planuri pentru viitorul apropiat, dar pe moment nu vreau să le divulg.

- Care sunt atuurile de a te numi ,,Student la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării”?

- Posibilitatea de a avea acces la anumite informaţii nedisponibile altora.

Posibilitatea de a te afirma în faţa publicului.

Posibilitatea de a activa în mai multe domenii: presă, radio, tv.

- Deviza ta.

- Sunt doar un Cine, venit de Unde, ajutaţi-mi să devin cineVa care se îndreaptă Oriunde.

Motivaţia de a face o facultate, indiferent de care a fost, trebuie transformată într-un scop şi acesta trebuie realizat. E posibil ca unii să fie mulţumiţi de ceea ce le oferă facultatea. E posibil ca unora să le fie indiferent. E posibil ca unii să fie dezamăgiţi. Indiferent de starea în care vă aflaţi, anume această stare interioară ar trebui să fie motivaţia de a aduce ceva nou, ceva inedit fie în procesul de învăţământ, fie în activităţile extracurriculare. Căci modalitatea de petrecere a orelor şi a timpului liber depinde în mare măsură de tine, dacă nu e chiar direct proporţională.

Întreabă-te care ar fi motivaţia ta de a activa ca voluntar într-o organizaţie sau, de ce nu, să te angajezi, chiar dacă nu vei reuşi din prima?! Cu siguranţă vei găsi o motivaţie de bază de la care vor deriva mai multe până vei ajunge la momentul că te vei numi împlinit. Ce-ar fi să găseşti o motivaţie pentru a influenţa Tu mediul şi nu viceversa, adică mediul să te influenţeze aşa cum îi place lui?

Unde este motivaţia de a te bucura de orice clipă oferită de viaţa asta frumoasă, dar incredibil de scurtă. Viaţă care nu merită pierdută în stări depresive şi culori monotone sau în opinii străine, de genul ,,Ce va zice vecina?”. Cine trăieşte: tu sau vecina? Oare nu are fiecare viaţa şi timpul lui ca să le gestioneze după bunul simţ şi plac?
Găseşte motivaţia de a te iubi şi de a iubi pe cei apropiaţi. De ce nu, chiar să le-o arăţi? Prin mici atenţii, fraze scurte, fapte minuscule, dar carefortifică relaţiile.

În final, orice motivaţie ai avea pentru o anumită acţiune, gândire sau sentiment, esenţial este că ea îţi aparţine şi că această motivaţie nu se rezumă doar la nivel de vis ori idee, ci să genereze schimbări benefice în viaţa ta, să te mobilizeze la acţiune.
Una din motivaţiile tale ar fi să fii şi să tinzi să fii cel care vrei să fii. Să nu regreţi nimic, să faci totul cu plăcere şi să te mândreşti cu propriile succese în faţa eul-ui tău. Să descoperi viaţa din toate unghiurile posibile şi s-o explorezi la maxim.

Îmbulzeală. Un zâmbet zgomotos. Un domn care te calcă pe picior, te murdăreşte, nu-şi cere scuze. O vânzătoare nemulţumită că admiri marfa din buticul ei fără a achiziţiona vre-un element expus cu neândemânare pe rafturi. O atmosferă tipică unei pieţi urbane dintr-un oraş moldovenesc. Se pare că la capitolul cultura managementului ţărişoara noastră mai are de lucrat. Încă nu s-a conştientizat că amabilitatea şi dipsonibilitatea sunt două calităţi pe care ar trebui să le posede un vânzător.Doar astfel cucereşti clientul care reprezintă unica sursă de venit pentru proprietarul buticului.

Există şi excepţii! Vânzători carismatici, care capătă fidelitatea clientului din prima. Se presupune, că cel care cumpără are mereu dreptate, oricât de fiţos ar fi.

Frecvente sunt cazurile când clienţii fideli vin în acelaşi magazin, doarece ştiu că vânzătoarea îi va propune exact ceea ce îi corespunde personalităţii. Şi mai există un aspect, unele persoane nu iubesc să piardă timpul făcând shopping.

Haine de calitate găseşti preponderent în magazine de specialitate. În majoritatea cazurilor deservirea este la nivel, însă preţurile nu sunt accesibile pentru toată lumea. Deşi, sunt şi magazine care pretind a fi cu renume, dar, care, după calitatea vestimentaţiei nu se deosebesc cu mult de un ,,second-hand”.

În magazinele în care găseşti cu lux de amănunte vestimentaţie cu preţ ,,luxos” sunt şi perioade de reducere. Preţul coboară până la preţul maxim pe care îl găseşti la piaţă. De multe ori cei care se bucură de aceste piese vestimentare care le- ar putea achiziţiona cu succes la preţul iniţial. La ocazii speciale sau la evenimente deosebite şi cei cu un buget moidest îşi procură haine din astfel de magazine. Ele sunt purtate ocazional, căci nu coincid cu portul zilnic al persoanei. În acest caz, oare care este raţionalitatea să arunci un pumn de bani pe îmbrăcămintea care înfrumuseţează doar garderoba.

Ajungi într-un moment în care înţelegi, fără să conştientizezi, că eşti ghidat de tendinţele modei, de viziunea societăţii privind un anumit stil, dar şi de inspiraţoia interioară care te autoreprezintă.

            Pentru mulţi dintre studenţi saptămâna începe marţi. Adică? Luni este ziua când sunt recompensate orele de somn din week-end. Din acest considerent voi omite din jurnalul zilnic al distracţiilor această zi.

Marţi.

            Deşteptătorul sună. Prea devreme (în opinia mea). Oribil, dar adevărat. Dacă mi s-ar permite, aş scrie un roman la acest capitol. Însă, las baltă romanul, deşteptătorul, trag pe mine o pereche de blugi, îmi iau o vestă şi fuga la universitate (probabil iar întârzii). Timpul trece şi el ,,la fuga”. În miezul zilei iau la braţ câteva colege şi mergem pe gheaţă, adică la patinoar. Toată suprafaţa e la dispoziţia noastră. Un picior înainte, apoi celălalt, mărim viteza şi alunecăm pe gheaţă încât te simţi în subordinea patinelor. O senzaţie de zbor a corpului şi abia nedesluşitul fior al inertitudinii de a simţi pe deplin libertatea crează un climat de staţionare a timpului. Încă o piruetă şi ooops… căzătură! Mă ridic îmbujorată. În scurt timp ieşim, restituim patinele la recepţie şi mergem fericite spre casă.

Miercuri.

            Acelaşi roman matinal, de groază, având în rolurile principale deşteptătorul. Stau la oră, privesc pe geam. Razele soarelui mângâie pământul – compunere de clasa I. Dar, anume aceste raze crează un climat favorabil de a merge la bazin. Cum aud sunetul la pauză, îmi iau geanta pregătită de decolare încă de cinci minute. Trec pe acasă, îmi iau cele necesare şi într-o jumătate de oră mă văd în apă.

            Înot agale pe pistă, deşi mă simt ca un profesionist, ca un devorator de medalii. Ce bine că pe celelalte piste nu este o concurenţă atât de mare ca să-mi spulbere iluziile. Şi iar acele ceasornicului semnalează faptul că trebuie să ies din apă.

            Seara adorm cu sentimentul de plăcere că şi azi am avut o zi reuşită.

Joi.

            Joi este ziua când încep să mă gândesc la week-end. Ziua trece pe neobservate şi dacă ea nu mi-a oferit nimic deosebit, atunci noaptea cu siguranţă o va face. Ne adunăm gaşca de fete, punem ceva chic pe noi şi mergem să dansăm. Joi seara e un program special în oraş, fie alegem Latino Party, fie Discoteca Retro, fie o discotecă cu muzică comercială. Indiferent care ne este destinaţia, ne eliberăm de surplusul de energie acumulat şi revenim epuizate acasă.

Vineri.

            Imediat după ore mergem să doborâm popicele de la bowling. Scorul 1 la 1. Mai urmează o rundă. Primul jucător aruncă mingea de bowling şi ura! – Strake (toate popicele sunt jos dintr-o lovitură). Echipa adversă rămâne dezamăgită, dar promite să-şi ia revanşa în următoarea rundă. După ce pierdem numărul de runde jucate şi scorul final hotărâm să părărsim sala.

Sâmbăta.

            E ziua când ne propunem puţină adrenalină. Mergem la carting. Urcăm în maşinuţele, aidoma celor de Formula 1. Apăsăm acceleratorul şi se produce transformarea – devenim clonele lui Schumaher. Parcurgem traseul, revenim la postura noastră şi ne bucurăm de realizări frumoase.

Duminica.

            Iată şi ultima zi din săptămână. Aglomerată în evenimente, diverse concerte, petreceri, festivităţi.

Notă: Ieşirile cu prietenii, la ceai, cafea, suc, nevigarea pe net, aceesarea diverselor site-uri preferate de studenţi nu au fost incluse în agendă. Am considerat că aceste acţiuni sunt mai frecvente decât cele sus menţionate şi sunt calificate ca un element familiar studentului.

            Este firesc faptul că uneori studenţii jertfesc din timpul orelor în favoarea distracţiilor sau viceversa. Este firesc faptul că uneori studenţii jertfesc din sumele preconizate pentru cărţi şi viceversa. Este firesc faptul că ieşirile cu prietenii sunt mai utile decât asistarea la o anumită oră şi viceversa. Cert este că atuul studenţilor este capacitatea perfectă de a asocia responsabilităţile şi divertismentul fără a neglija nici un aspect care ar ştirbi din imaginea sa de student.

Modul şi stilul de viaţă al tinerilor, specificul şi problemele lor, gradul de participare în viaţa social-politică şi economică, valorile şi scopurile tinerilor – au fost în sens general domeniile examinate.

Lucrările s-au asamblat într-un complex de modalităţi de studiu: sondaje de opinii pe un eşantion de 2000 de tineri cu vârsta cuprinsă între 16 şi 30 de ani, interviuri în profunzime, focus-grupuri, eseuri scrise de tineri. Aria de analiză s-a extens în 92 localităţi, inclusiv 29 oraşe şi 63 de sate (excluzând Transnistria).

Rezultatele sudiului atestă un grad înalt de nemulţumire în rândul tinerilor atât faţă de viaţa politică, cât şi faţă de posibilităţile de afirmare, condiţiile de supravieţuire în ţară.

Directorul Centrului pentru Egalitate şi Diversitate de pe lângă Universitatea Calendoniană din Glasow (Marea Britanie), coordonatorul Proiectului, prof. Pamela Abbott, a prezentat în cadrul conferinţei publice ,,Tranziţii ale copilăriei şi tinereţii într-o societate în transformare: cazul Republicii Moldova” un slide show în care a rezumat rezultatele acestui proiect. Astfel, s-au identificat trei tipuri de tineri, care pot fi grupaţi în:

• Nemulţumiţi, nu aşteaptă schimbarea societăţii, ci vor să emigreze ca să muncească necalificat;
• Nuemulţumiţi, dar care preferă să rămână în ţară, deoarece sunt responsabili că trebuie să întreţină familia. Preponderent din zona rurală.
• Cel mai mic procent l-au acumulat tinerii care vor să rămână în ţară în speranţa că vor avea un salariu decent. Preponderent tineri care îşi fac studiile.

În acest context, un alt coordinator de proiect, directorul de Program ,,Studii asupra migraţiei: Teorii, Metode şi Practici de Reglare”, Irina Molodikova, a specificat că principala cauză a plecării peste hotare a tinerilor constituie veniturile mici. Ea a menţionat că acest motiv se plasează în frutea celorlalte. Comparativ cu tinerii din alte ţări, care au precizat că motivaţia de a emigra este cea de a cunoasşte lumea, o altă cultură. Acest motiv ocupă poziţia cu numărul 8 printre preferinţele moldovenilor.

Coordonatoarea activităţilor realizate de către Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, a Universităţii de Stat, Maria Bulgaru, a argumentat că tinerii sunt

Acest proiect a fost lansat în cadrul Acordului de cooperare ştiinţifică între Guvernul Republicii Moldova şi Asociaţia Internaţională pentru Promovarea Cooperării cu Savanţii din Noile State Independente ale festei Uniuni Sovietice, INTAS-Moldova, care de altfel, a fost şi principalul finanţator. În realizarea obiectivelor au fost implicate nemijlocit şi Centrul pentru Egalitate şi Diversitate de pe lângă Universitatea Caledoniană din Glasow (Marea Britanie); Universitatea Central Europeană (CEU), Budapesta; Serviciul Independent de Sociologie şi Informaţii ,,OPINIA”; Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea de Stat din Moldova.

Această realitate prezentată în urma unei metodologii a cercetării cantitative şi calitative, realizată doar cu persoane care se află în Republica Moldova, nu au arătat o atitudine pozitivă sau optimistă legată de viitorul acestei ţări, ceea ce ar trebui să pună în gardă Guvernarea atât pentru mizarea pe reforme eficiente, cât şi pe implimentarea acestora cu succes.

]]> http://mediaprodus.wordpress.com/2008/10/28/despre-tineri-in-anul-tineretului/feed/ 0 mediaprodus http://mediaprodus.wordpress.com/2008/10/25/dupa-munca-si-odihna/ http://mediaprodus.wordpress.com/2008/10/25/dupa-munca-si-odihna/#comments Sat, 25 Oct 2008 17:52:41 +0000 Media Produs http://mediaprodus.wordpress.com/?p=107 ]]> Voi începe emisiunea de azi cu o întrebare. Cu ce vă ocupaţi toată vara?AUDIO cu Odihna

Unii ar răspunde că vor să ridice casa, alţii s-o renoveze. Unii vor schimba gardul, alţii vor spune că sunt la serviciu şi n-au timp de nimic altceva.

Sigur se vor găsi şi din cei care vor expune planuri frumoase în legătură cu odihna! Majoritatea vor alege Ucraina şi mai puţini vor zice că-şi permit să aleagă altă destinaţie.

Aşa ne-am obişnuit, să lucrăm din greu un an întreg şi ne zgîrcim să mergem undeva la odihnă. Şi chiar dacă există dorinţa de a merge undeva, în Bulgaria, Turcia, Franţa, atunci nu-i posibilate financiară.

Dacă ai bani destui pentru un concediu de milioane, pînă ajungi undeva ai nevoie de timp. Cel mai avantajos este să apelezi la o Agenţie de Turism. În acest caz, trebuie să te asiguri că nu este o agenţie fantomă, căci rişti să ajungi în gheara traficanţilor, nu pe litoralul mării.

Într-un final un astfel de concediu te costă mai mult decît te aşteptai. Atât bani cât şi răbdare. Deşi, dacă ai dorinţă, totul e posibil.

Apropo, de concediile moldovenilor plecaţi peste hotare! Poţi afla cu uşurinţă unde iubesc să petreacă concediile. E suficient să ieşi într-o zi de vară în oraş să vezi cum s-au înmulţit maşinile cu numere străine ca ciupercuţele după plaoie şi te vei convinge! Ce poate fi mai plăcut să faci în concediu, decât să revii acasă? Aici, pe lângă faptul că te vizitează rudele şi vecinii, trebuie să reuşeşti să faci măcar ceva pe-acasă! Ce fel de gospodar eşti, dacă ai venit din străinătate şi nu ai pus teracotă în ogradă? Ei şi ce dacă în trei săptămîni pleci înapoi? Cel puţin, vei bucura ochii trecătorilor şi te vor lăuda că reuşeşti de toate.

Şi apropo de concediile moldovenilor de acasă. Oare cui trebuiesc ele dacă avem o sumedenie de sărbători naţionale, internaţionale, nu mai ştiu de care. Şi uite că ne putem odihni! Potem organiza chefuri, pe care se cheltuie sute de lei şi în care ai ocazia să mai serveşti câte un paharel.Ce fel de sărbătoare fără dispoziţie?

Mă opresc aici, dar voi continua să mă întreb oare cînd moldovenii vor avea concedii europene, nu doar preţuri ca în Europa! Deşi cu atâtea probleme pur moldoveneşti, concediile sunt poate ultimul lucru european de care avem nevoie!